SĂLILE PALATULUI
Sala mică

Denumită „Sala mică” datorită dimensiunilor reduse faţă de Sala de concerte – doar 300 de locuri –, acest spaţiu a fost gândit pentru a satisface elite şi erudiţi. Balconul sălii se desfăşoară pe trei laturi ale sale. Pereţii sunt lambrisaţi cu stejar negru lustruit, decoraţi cu motive florale. Vitraliul central denumit „Gabriel Bethlen între savanţi” îl are ca subiect pe principele transilvan, iar celelalte două care-l încadrează prezintă aspecte ale vieţii principelui Francisc Rakoczi al II-lea.

Candelabrele, care se încadrează armonios în ansamblu, iluminează discret spaţiul sălii pentru a nu tulbura atmosfera de concert de cameră pe care o degajă încăperea. De-a lungul timpului aici au avut loc concerte, s-au pus în scenă piese de teatru şi a fost folosită ca sală de repetiţii pentru Conservator. În epoca modernă s-a dovedit a fi un spaţiu generos pentru sesiuni de comunicări, simpozioane, serate muzicale.



Epoca interbelică a fost zugrăvită în câteva fraze atotcuprinzătoare, referitoare la locul Palatului Culturii în viaţa oraşului, de către omul de litere Vasile Netea în Memoriile sale: „Ca oameni de artă se relevaseră Maximilian Costin, muzicolog şi scriitor, director al Conservatorului de Muzică, discipol şi biograf al lui George Enescu, profesorul Octav Zeno Vancea, originar din Banat, elev al lui Ion Vidu, care – stabilit mai târziu la Bucureşti - avea să realizeze o strălucită carieră de compozitor şi ideolog muzical, şi pictorul Aurel Ciupe – realizat şi el la Cluj ca un artist de mâna întâi – despre ale cărui expoziţii aveam să scriu primele mele cronici plastice. Printre elevii Conservatorului se număra atunci şi Constantin Silvestri, viitorul dirijor. Conferinţele lui Sulică, bogate prin erudiţia şi ineditul lor, erau considerate ca incontestabile evenimente culturale locale, iar concertele lui Maximilian Costin – autor şi al unor compoziţii – şi ale lui Octav Zeno Vancea făceau să se umple sala Palatului Cultural. D-na Olga Costin – soţia lui Maximilian – era şi ea o excelentă pianistă, aşa încât din punct de vedere muzical Tîrgu Mureşul era o adevărată metropolă muzicală”.



Referindu-se la Sala mică, Netea aminteşte un episod de referinţă al anului 1934: „Evident, grupul scriitorilor de la Tîrgu Mureş a făcut zid în jurul lui Maximilian Costin, rugând totodată pe N.D. Cocea, care avea nişte ochi diabolici şi o chelie lucioasă ca şi a lui Cincinat Pavelescu, să ţină o conferinţă despre literatura satirică şi despre libertatea de creaţie a artistului. Conferinţa, la care s-a asociat şi profesorul Gh. Bronzetti pentru a elogia pe conferenţiar, s-a ţinut în sala mică a Palatului Culturii (…) La agapă a participat şi avocatul Ion Gheorghe Maurer, fără a bănui că aveam cinstea de a fi comeseni cu un viitor preşedinte al Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România”. Laureat al Academiei Române, cultivat şi erudit, Vasile Netea, pe care viaţa l-a purtat în mai toate colţurile României, aduce un omagiu oraşului său de suflet: „Oraş al copilăriei şi al tinereţii mele, oraş al marilor visuri, oraş al primelor confruntări cu viaţa şi cu oamenii, unul din numeroşii săi fii spirituali, intrat acum în anii senectuţii, te salută cu vechea lui înfiorare, cu dragostea de totdeauna, cu admiraţia nouă pentru tot ce reprezinţi ca strălucire şi forţă contemporană – ca viitor”.