INSTITUŢII

Muzeul de Istorie şi Arheologie
Muzeul de Istorie şi Arheologie s-a născut pe 24 aprilie 1934, în prezenţa membrilor Societăţii de Istorie, Arheologie şi Etnografie din judeţul Mureş, beneficiind de sprijinul neobosit al lui Nicolae Iorga, Emil Dandea, Aurel Filimon, şi Constantin Daicoviciu. Exponatele de la acea dată proveneau atât din donaţii ale membrilor Societăţii sau ale cetăţenilor, cât şi din săpăturile arheologice de la diverse situri din judeţ.

Situată la etajul doi al Palatului Culturii, expoziţia de bază şi-a propus prezentarea dezvoltării habitatului de pe Valea Mureşului. Concepţia este inovatoare: pe lângă vitrinele clasice, specificul epocilor istorice şi al culturilor arheologice este ilustrat prin reconstrucţii de mari dimensiuni. Din punct de vedere cronologic, expoziţia prezintă cultura materială şi spirituală de la primele unelte ale omului din epoca pietrei până la sfârşitul epocii migraţiilor: locuinţă, sanctuar, atelier, necropolă, bucătărie.

Prima sală a muzeului găzduieşte obiecte şi podoabe din epoca preistorică. Neoliticul este reprezentat prin vârfuri de săgeţi, topoare şlefuite, mărgele, idoli feminini, vase de cult, vase de lut ars şi alte obiecte aparţinând culturilor Criş, Petreşti, Cucuteni-Ariuşd, Decea Mureşului, Coţofeni, pe teritoriul judeţului Mureş fiind identificate 127 de situri până în prezent. Prima aşezare neolitică a fost descoperită la Gălăţeni, fiind datată între anii 700.000-120.000 Î.Ch.

Cea de-a doua sală este dedicată epocii bronzului. Obiecte aparţinând Culturii Schnekenberg-Braşov, cum ar fi cuţite, topoare de piatră, un topor de aramă, creuzete pentru prelucrarea metalului, un pumnal de cupru, toate ilustrează urme ale civilizaţiei tracice în acest areal. Sunt prezentate piese din depozitele de bronz de la Band, Suseni, Chinari, Călugăreni, Sângeorgiu de Mureş, Jabeniţa, Aluniş, Iara de Jos, toate din judeţul Mureş, precum şi din depozitul descoperit la Vurpăr, în judeţul Alba. Sunt reconstituite şi trei incinte funerare din acea epocă, dintre care unul de origine scitică. Sunt de remarcat vasele din ceramică de origine celtică.

În ultima sală sunt expuse obiecte din perioada dacică, vase ceramice, arme, podoabe, obiecte casnice, monede, cupe, unelte agricole din epoca bronzului, perioada Hallstatt şi Latene, într-o argumentaţie pertinentă asupra întinderii şi continuităţii dacice în judeţul Mureş.

Un obiect de podoabă remarcabil este „Fibula de la Suseni” descoperită în localitatea care i-a dat şi numele. Unică în sud-estul Europei, este lucrată din bronz cu măiestrie şi fineţe, detaşându-se prin claritatea detaliilor şi tehnica deosebită a meşteşugarului, de restul obiectelor din acel sit. Valoarea artistică primează faţă de cea a metalului din care a fost făurită, iată de ce fibula a fost inclusă în stema judeţului Mureş şi a devenit un simbol al acestor locuri. www.muzeumures.ro


Muzeul de Artă
În 1913, Pinacoteca oraşului era prevăzută a fi găzduită de Palatul Culturii, până la finalizarea noii clădiri a Muzeului de Artă. Azi, la 100 de ani de la inaugurare, colecţia de tablouri încântă privirile vizitatorilor în acelaşi spaţiu, fiind cu mult mai bogată.

Provenind din donaţii ale statului, din achiziţii publice, donaţii ale artiştilor, ale persoanelor private sau ale organizaţiilor non-profit ori societăţi comerciale, Galeria de tablouri a ajuns la un număr impresionant de opere. Dacă la început fondul permanent de tablouri era de 68 de pânze, la această dată colecţia Secţiei de Artă numără peste 3.000 de opere. În spaţiul în care iniţial a funcţionat Şcoala Liberă de Pictură şi, mai apoi, Liceul de Artă sunt expuse pânze şi sculpturi achiziţionate de către comunitatea mureşeană de-a lungul a 100 de ani. Revirimentul colecţiei se leagă de numele unor artişti-custozi care au iubit arta şi comunitatea mai presus de confortul personal şi viaţa tihnită. Deschizător de drumuri a fost Demeter Robert, custode între anii 1913 şi 1925, care a preluat primul fond al galeriei de tablouri, chiar la inaugurarea Palatului Culturii, în 1913. L-a urmat Hajos Károly, până în 1932, când neobositul pictor Aurel Ciupe a preluat acest post administrativ. Acesta a fost mai mult decât un funcţionar, cumulând şi postul de profesor la Şcoala Orăşenească Liberă de Pictură. A făcut nenumărate demersuri, alături de autorităţile locale, pentru a obţine creşterea fondului de tablouri, eforturi răsplătite prin donaţii făcute în principal de artişti: Oscar Han, Corneliu Medrea, Serova Medrea, Mihail Onofrei, Marius Bunescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea şi mulţi alţii, alături de donaţiile private şi achiziţiile altor pânze de la Salonul Oficial din Bucureşti.

S-au achiziţionat în special opere ale artiştilor români, pinacoteca fiind deficitară în acest domeniu. Aurel Ciupe scria în primul catalog publicat care descria această colecţie că este mândru să fie directorul celui mai frumos muzeu din Ardeal. La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, administrarea colecţiei a revenit directorului Muzeului de Artă din Budapesta, Csaky Denes, care a retras o parte din lucrările donate. În 1941, pictorul Bordy András este numit custode, funcţie pe care o va exercita timp de 30 de ani. A relansat viaţa artistică a oraşului preluând iniţiativa lui Aurel Ciupe de a face din pinacotecă un spaţiu de învăţământ pentru elevii Şcolii de Artă. Tot el a luat decizia de a ascunde colecţia de tablouri într-o încăpere zidită de la subsolul clădirii Palatului, nesocotind ordinul care-i impunea să o împacheteze  pentru transport după terminarea războiului. Anii comunismului au fost dominaţi de creaţia „la comandă” de tablouri şi sculpturi care să ilustreze „omul socialist”. Chiar şi aşa, unele evenimete legate de aniversarea artiştilor locali permiteau accesul la arta adevărată. Din presa timpului (1947-1989) aflăm că se organiza „expoziţia regională de Arte Plastice în sălile Palatului culturii, cu opere ale laureaţilor Premiului de Stat şi ale elevilor Şcolii Medii de Arte Plastice”. Printre cei care expuneau regulat se numărau Izsak Martin, Csorvassy Istvan, Piskolti Gábor, Barabás István, Bordy András, Pataki Etelka, Nemes Iren, iar tematica era subsumată lozincii „omul, constructorul socialismului”.

După anul 1989, Pinacoteca mureşeană a revenit la menirea sa fundamentală şi profund umană pe care iniţiatorul ei, Bernády György, o întrevedea acum 100 de ani: „văd, plin de bucurie, cum se va înnobila în gândire şi sentiment, se va îmbogăţi în cunoştinţe şi întări în stare materială poporul Tîrgu Mureşului, în urma creaţiilor artiştilor săi”.

Galeria de Artă Maghiară găzduieşte, din anul 2003, expoziţia permanentă ”Lumini şi umbre – tendinţe coloristice în pictura maghiară între 1810-1920“. Sinteza expoziţională este o creionare în linii largi a fizionomiei artei maghiare pe parcursul unui secol animat de efervescenţa multitudinilor de curente succedate, aşa cum se profilează sec. al XIX-lea. De la manifestările biedermeier ale lui Barabás Miklós şi suflul romantic al lui Lotz Károly, trecând prin peisajele barbizoniene ale lui Munkácsy Mihály şi Paál László, continuând cu prospeţimea Şcolii de la Baia Mare adusă de Ferenczy Károly sau Réti István, periplul vizual cuprinde vitalismul lui Vaszary János şi clarobscurul puternic personalizat al lui Dosa Géza, încheindu-se cu expresivitatea monumentală a lui Wágner Sandor şi Spányi Béla.

Lucrările expuse aparţin unor artişti renumiţi, unii dintre aceştia chiar fondatori de şcoli sau curente artistice. Putem să-i evidenţiem pe maeştrii sfârşitului de secol 19: Barabas Miklos, Marko Ferenc, Dosa Geza, Munkacsy Mihaly, Paal Laszlo.

Un loc important în expoziţie îl ocupă pictorii maghiari ai secolului 20: Vaszary Janos, Zikhy Istvan, Eder Gyula, Kardos Gyula, Paczka Ferencz, Poll Hugo.

La 21 octombrie 2011 este inaugurată prima galerie de artă modernă românească din Tîrgu Mureş. Prin amenajarea de spaţii noi în Palatul Culturii au putut fi expuse o parte din cele 120 de opere de artă, picturi şi sculpturi, ale artiştilor români. Lucrările pe care le puteţi admira aparţin unor mari personalităţi precum: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Dimitrie Paciurea, Nicolae Dărăscu, Ion Ţuculescu, Corneliu Baba, Eugen Gâscă, Ion Vlasiu şi mulţi alţii.
www.muzeumures.ro


Biblioteca Județeană Mureș
În toamna anului 1913, odată cu darea în folosință a Palatului Culturii, o întreagă aripă a edificiului a primit destinația de bibliotecă, având rolul de a contribui la dezvoltarea culturală și intelectuală a comunității. Ulterior, datorită creșterii colecțiilor și a dezvoltării serviciilor oferite, spațiile ocupate de Biblioteca Județeană Mureș în Palatul Culturii s-au mărit proporțional, ajungând azi la peste 2.250 m2.

Biblioteca Județeană Mureș a cunoscut – în timp – numeroase transformări: renovări parțiale sau integrale, schimbări de destinație a spațiilor deja ocupate, reorganizări ale fondurilor și extindere masivă a colecțiilor. Cu toate acestea și-a păstrat aspectul tradițional, aranjamentul sălilor și mobilierul utilizat și azi în unele secții fiind cel realizat în momentul inaugurării.

De-a lungul celor 100 de ani de activitate, Biblioteca Județeană Mureș și-a completat în permanență colecțiile de documente – în funcție de nevoile de lectură ale comunității deservite –, fiind azi biblioteca județeană cu cel mai bogat fond de carte cu caracter enciclopedic. Cititorii pot consulta o impresionantă colecție de publicații periodice, cărți vechi – românești și străine –, cărți din producția editorială curentă, materiale pe suport electronic, însumând circa 1 milion de documente.

Biblioteca Județeană Mureș oferă comunității o gamă variată de servicii: studiu la sălile de lectură, împrumut la domiciliu, referințe bibliografice, acces gratuit la internet și la tehnică modernă de calcul. În plus, prin activitățile culturale dedicate publicului larg și prin cărțile de referință publicate, biblioteca tinde să se constituie într-un veritabil centru cultural și editorial al comunității.

Într-un secol de activitate, Biblioteca a fost vizitată de numeroase personalități de marcă ale culturii, științei – românești și universale –, care și-au pus amprenta asupra evoluției sale colective. Urmele trecerii lor sunt păstrate în ceea ce se consideră a fi „actul de identitate culturală al Bibliotecii Judeţene Mureş” – Cartea de Aur.

Palatul Culturii este gazdă generoasă şi pentru muzică. În anul 1874 la Tîrgu Mureş existau un cerc coral şi o asociaţie a iubitorilor de muzică. Crearea primei orchestre, formată din amatori şi dirijată de Végler Gyula (1853-1930), permite organizarea periodică de concerte simfonice şi corale atât cu muzicieni mureşeni, cât şi cu invitaţi din alte oraşe sau din străinătate. În anul 1908, susţinută de primarul Bernády György, se înfiinţează o şcoală de muzică avându-l ca director pe dirijorul şi compozitorul Albert Metz. în 1913, şcoala se mută în noul Palat al Culturii. Proiectul clădirii prevedea o sală mare de concerte dotată cu o orgă. Albert Metz pune bazele unei orchestre simfonice profesioniste, alcătuită din profesorii şcolii de muzică. Un rol important pentru îmbogăţirea culturii muzicale locale l-au avut concertele unor nume mari ale muzicii clasice europene: Pablo Casals, Bartók Béla, Joseph Szigeti etc.
www.bjmures.ro


Filarmonica
Din 1922, Şcoala de Muzică din Tîrgu Mureş va fi ridicată la rangul de instituţie superioară de învăţământ cu titlul de Conservator Municipal. În 1925, director al Conservatorului este numit violonistul Maximilian Costin, care creşte nivelul instituţiei prin aducerea unor profesori renumiţi la acea vreme: Zeno Vancea, Elsa Goering, Ioan Petrescu, George Ionescu, Olga Vancea-Costin etc. Renumiţii Constantin Silvestri, Aca de Barbu, Alexandru Demetriad, Maria Samson s-au numărat printre studenţii Conservatorului. Nivelul educaţiei muzicale transmise de profesorii mureşeni, precum şi concertele orchestrate pe scena din Palatul Culturii, au atras aprecierea şi admiraţia unor renumiţi maeştri.

Cel mai elocvent exemplu este cel al lui George Enescu, compozitorul revenind de şapte ori pe scena mureşeană în perioada interbelică şi fiind un susţinător constant al eforturilor Conservatorului de a obţine instrumente şi finanţare. Tot aici maestrul l-a cunoscut pe Constantin Silvestri, la acea vreme elev al Conservatorului târgumureşean. Caracterizarea sa, legată de calitatea studiilor şi nivelul învăţământului muzical predat aici este edificatoare: „Resimt totdeauna o deosebită plăcere să citez Conservatorul din Tîrgu Mureş ca întrunind atâţi profesori eminenţi aleşi unul şi unul. În ţară este unicul în felul său.“ O altă mărturisire de suflet a marelui Enescu a fost prilejuită de repetiţia Sonatei Primăverii, pe scena Palatului Culturii, alături de excelentul pianist László Árpád: după un moment de tăcere, la finalul repetiţiei, maestrul spunea: „această lucrare am visat-o exact aşa”, dăruindu-i partenerului său un vas de alabastru cu dedicaţia sa ca amintire. Între anii 1930-1947, datorită cheltuielilor prea mari solicitate de punerea în scenă a muzicii simfonice, accentul se pune pe muzica de cameră. Prin efortul unui om deosebit, Zeno Vancea, erudit muzician şi îndrăgostit de oraşul nostru, ia naştere Filarmonica de Stat Tîrgu Mureş. Zeno Vancea mărturisea într-o scrisoare: „în vara anului 1926, după terminarea studiilor la Conservatorul din Viena, am fost invitat să-mi petrec o parte a vacanţei în oraşul de pe malul Mureşului. Nu îmi închipuiam atunci că voi rămâne acolo timp de 17 ani şi că acei ani vor fi cei mai frumoşi ani din viaţa mea”.

Înfiinţată în anul 1950 ca orchestră simfonică, Filarmonica se îmbogăţeşte în anul 1956 cu un Cor Mixt şi ulterior, se alătură Cvartetul de coarde, în această structură continuându-şi activitatea şi în prezent. Odată cu înfiinţarea Filarmonicii, dirijori de marcă precum: Antonin Ciolan, George Georgescu, Alfred Alessandrescu, Mircea Basarab, Mircea Cristescu, Emil Simon, Erich Bergel, Paolo Olmi, Lawrence Foster, Vačlav Smetaček, Itay Talgam, Gál Tamás, Sergiu Comissiona, Kurt Wöss, Ilarion Ionescu-Galaţi, Horia Andreescu cât şi o pleiadă de solişti valoroşi ca Daniil Şafran, Kocsis Zoltán, Helmuth Platner, Valentin Gheorghiu, Ion Voicu, Perényi Miklós, Ştefan Ruha, Ránki Dezső, Radu Lupu, Nicolae Herlea, Ágoston András, Gérard Frémy, Emilia Petrescu, Maria Guzman, Viktor Eresko, Marta Kessler, Radu Aldulescu, Silvia Marcovici, Jandó Jenő, Dan Grigore, Arkadi Sevidov au fost o prezenţă plăcută pe scena Filarmonicii.

Un rol extrem de important în evoluţia Orchestrei simfonice l-au avut dirijorii permanenţi Kozma Géza, Remus Georgescu, Szalman Lóránt şi apoi Cristian Mandeal, una dintre cele mai renumite baghete româneşti contemporane. La cârma Corului mixt s-au aflat de asemenea muzicieni de mare rafinament precum dirijorul Szalman Lóránt, cu un rol hotărâtor în formarea şi activitatea primilor ani ai ansamblului, urmat de Szarvady Gyula, Fejér Elemér, Birtalan Judit, Dumitru Buzoianu, Vasile Cazan.Trebuie menţionată aici de asemenea munca directorilor aflaţi la conducerea instituţiei pe parcursul istoriei ei: Dr. Birek László, Antalffy Zsuzsánna, Kovács Dénes, Székely Endre, Kozma Mátyás, Zoltán Aladár, Szalman Lóránt, Valeriu Maior, Csíky Boldizsár, Botár Gerő şi, de 16 ani până în prezent, Vasile Cazan, fiecare dintre ei aducându-şi un aport însemnat la ridicarea exigenţelor artistice, a bunei organizări şi funcţionări a acesteia. În perioada 1950-1989, nevoia de muzică simfonică a fost directivă de partid. Totuşi, locuitorii oraşului au îmbrăţişat Filarmonica şi activitatea acesteia ca pe un spaţiu colectiv de îmbogăţire sufletească şi nu ideologică. Filarmonica pune în vânzare abonamente pentru întreprinderi, şcoli şi instituţii de stat, iar oamenii vin în număr mare la fiecare concert al ansamblului. În această perioadă se pune accent pe popularizarea creaţiilor autorilor şi compozitorilor români, unele cu tentă propagandistică, altele însă de o reală valoare artistică.

Concertele Corului Madrigal, o referinţă mondială în materie, fac săli pline de fiecare dată. Deşi politicul de atunci promova doar valorile aprobate de stat şi de Partidul Comunist, au existat oameni deosebiţi care au sprijinit eforturile de a păstra vii valorile autentice. Un exemplu este dat de iniţiativa de a-i angaja pe membrii Filarmonicii la diferite întreprinderi pentru a evita desfiinţarea Corului Filarmonicii  în anii 1985-1986, iniţiativă avută de prim-secretarul Comitetului Judeţean de Partid, Nicolae Vereş. Filarmonica prezintă concerte în stagiuni permanente la Odorheiu Secuiesc, Sighişoara, Reghin. Profesionalismul anilor ’80, sub îndrumarea exigentului concertmaestru Iuliu Hamza, a fost consolidat apoi timp de două decenii de regretatul László Alexandru. Astăzi doi tineri talentaţi  concertmaiştri, Péter Béla şi Roxana Oprea, contribuie cu elanul lor la munca de zi cu zi a acestui prestigios colectiv artistic mult întinerit şi foarte bine pregătit.

De aproape două decenii dirijorul permanent al Orchestrei simfonice este Maestrul Shinya Ozaki din Japonia, secondat cu brio de principalii dirijori invitaţi: Franz Lamprecht, din Germania şi Alexandre Myrat, din Franţa. Povestea renumitului dirijor japonez este deosebită, acesta fiind convins la insistenţele autorităţilor locale şi ale lui Andrei Pleşu, Ministrul Culturii de la acea vreme, să accepte acest post în anul 1993. De-a lungul timpului relaţiile dintre Tîrgu Mureş şi Japonia au devenit deosebit de strânse în domeniul muzical simfonic datorită eforturilor comunităţii muzicale din oraş, coordonate de tânărul dirijor japonez. Astfel, în anul 1998 guvernul japonez a făcut o donaţie de instrumente muzicale, între care şi un clavecin, în valoare de 500.000 de dolari, punând bazele unei colaborări care a cuprins noi direcţii în fiecare an. Asociaţia Culturală Kumamoto-România acordă două burse în fiecare an pentru elevi ai Liceului de Artă din Tîrgu Mureş. Filarmonica tîrgumureşeană a fost invitată să susţină un turneu în anul 1999 în Japonia, iar cu ocazia sărbătoririi zilei de naştere a Majestăţii Sale Împăratul Japoniei este invitat întotdeauna la recepţia oferită de Ambasadă şi directorul Filarmonicii mureşene. Shinya Ozaki a captivat publicul tânăr mureşean prin concertele sale inedite având ca subiecte muzica din filme.

Dirijorul german Franz Lamprecht reprezintă un alt punct de referinţă în activitatea Filarmonicii. Colaborarea cu Domnia sa, în calitate de dirijor invitat, a creat un alt parteneriat important pentru oraş. Împreună cu fundaţia germană „Chor der Landesregierung Düsseldorf” – un ansamblu format din trei formaţii corale din regiunea Düsseldorf – Filarmonica tîrgumureşeană susţine concerte în fiecare an în Germania şi în Tîrgu Mureş.

Îmbucurător este şi faptul că în anul 2008  s-a reuşit înfiinţarea Cvartetului de coarde „Tiberius”, cvartet de stat al Filarmonicii şi care, pe lângă concertele din stagiune, răspunde unor invitaţii la evenimente de protocol organizate de autorităţi, Consiliul Judeţean, Prefectură, Primărie. Funcţionează şi înfrumuseţează stagiunile şi alte formaţii camerale ale Filarmonicii: Octetul de suflători, Ansamblul de tromboni, Cvintetul de alamă, Grupul vocal bărbătesc „Cantuale”, iar organista instituţiei, Molnár Tünde, susţine de opt ani în perioada estivală seria „Serilor de vară cu muzică de orgă”, concerte ce pun în valoare orga din Sala mare a Palatului Culturii, precum şi orgile istorice din diferite biserici târgumureşene.

Cele patru mari festivaluri anuale: Zilele Muzicale Tîrgumureşene, In memoriam Constantin Silvestri, Festivalul Muzicii de Cameră şi Musica Sacra sunt momente de vârf în fiecare stagiune, iar concertele extraordinare şi speciale cu ocazia unor evenimente de peste an se adaugă la concertele săptămânale ce au loc în fiecare joi, de la ora 19.00. În alte zile, de obicei marţi sau duminică, au loc concertele camerale sau corale, acestea din urmă fiind susţinute şi în alte locaţii din oraş şi din judeţ: biserici, şcoli, universităţi, alte instituţii.
Începând cu anul 2012, conducerea instituţiei îşi propune ca pe lângă festivalurile existente, care au o frumoasă tradiţie, să organizeze în fiecare an câte o nouă manifestare artistică de excepţie. În primăvara anului 2012 a avut loc un Festival muzical de coarde ciupite: mandolină, chitară, lăută, harpă. Dat fiind faptul că în 2013, în toată lumea, vor fi sărbătoriţi doi titani ai genului liric: Giuseppe Verdi şi Richard Wagner, la aniversarea a două secole de la naşterea lor, în luna iunie Filarmonica a susţinut concerte extraordinare cu lucrări din creaţia lor.
www.filarmonicams.ro